Doar un om normal...Caroline's room

Stateam nemiscata pe fotoliu, incercand sa deslusec misterul acestei case. Era foarte interesant, totul. Privirea mi se plimba pe peretii usor rozalii, noi. Cum putea o cladire de 100 de ani sa fie asa de... proaspata? Si noua?

Ma plimbam pe holul academiei privind fiecare usa plictisit.Am vazut o usa pe care scria „Carolina”.M-am apropiat de ea si am batut usor.

-Da, da, imediat! am tipat, lasand cartea jos, pe o masuta mica din sticla. Am mers agale spre usa, si am deschis-o. Am afisat un zambet larg si prietenos.
-Buna, intra!

O privesc pe fata o clipa apoi incep sa zambesc.Era ceva nou pentru mine.Eu zambeam?Ciudat!
-Hey Caro!zic eu zambind.Ce faci,te-am deranjat?intreb eu.

-Nea, evident ca nu! Incercam sa vad daca cartile spu ceva mai mult, dar nu. Pff incep sa urasc locul asta... mormai eu, apoi imi acopar gura cu mana.

Ridic o sparanceana ranjind.
-ERa de asteptat pentru un om!Nu esti singura care uraste acest loc!Toti oamenii il urasc!

-Uita ce am zis, si partea ca sunt slaba. am spus, pe un ton categoric. AM deschis usa mai larg, facand-i semn sa intre

Am pasit in camera.Mi-am aruncat ochii prin jur.
-Draguta camera!zic eu zambind.Ma intrebam,te-ai intalnit cu zgrimturoaica aia de Mary?intreb eu stramband din nas la pronuntarea numelui.Doamne,nesuferita strgoaica!

-Da,, evident ca am intalnit-o, ma bantuie de doi ani ca i-am rostit numele. raspund eu intr-un fel mandra, intr-un fel dezgustata

-N-o sufar!Doamne imi vine sa o omor din nou!zic eu stramband din nas.Este nesuferita rau!

-Crede ca daca a suferit si ea ceva, trebuie sa fie asa de rea!

-Ce stiu eu este ca Mary este o nesuferita fara pereche!zic eu.